În sfârşit reuşesc şi eu să îmi găsesc un pic de timp să fac o galerie de poze şi să scriu pe blog. Am crezut ca odată cu începerea facultăţii o să am mai mult tipm liber, dar m-am înşelat. Timpul e puţin şi sunt multe de făcut. Aş fi vrut şi aş fi putut să scriu pe blog despre altele (facultate, Ronneby), dar am ales să scriu mai intâi despre concediu, aşa că voi continua cu a patra zi de concediu care a fost 26 iulie 2008.
În ziua a patra am parcurs aproximativ 400 de km de la Nordmaling până într-un orăsel numit Sangis (vezi harta). Pe drum am trecut prin sau pe lângă mai multe oraşe ale căror nume se termină în å (care se citeşte o).
Primul oraş în care am oprit este Umeå. Aici am mers, bineînţeles la centru de informaţii şi am aflat despre un muzeul al satului cu case şi alte clădiri de prin secolul 19. Ajunşi acolo am fost uimiţi să găsim, pe lângă clădiri, şi oameni îmbrăcaţi ca la 1800. Nu ştiu dacă oameniiaia chiar trăiesc acolo sau sunt doar angajaţi. Oricum puteai admira un sat întreg la muzeul respectiv, cu şcoală, cafenea (care era funcţionabilă; am şi băut cafea acolo, iar vănzătoarea purta şi ea îmbăcăminte din sec. 19), grajduri, biserică şi brutărie; toate funcţionabile sau cel puţin în stare de funcţionare (şcoala avea bănci, catedra ş.a. dar nu făcea nimeni ora acolo…) şi bineînţeles deschise publicului. (vedeţi poze)
După Umeå am mai oprit şi în Skellefteå, un orăşel despre care auzisem că e mişto, dar nu am prea avut ce vedea, în afară de malul unui râu cu fântâni arteziene prin el. Tot în Skellefteå am şi mâncat la o Pizzerie. După care am plecat mai departe.
Luleå e ultimul oraş în care am oprit şi am fi vrut să îl vizităm, dar am ajuns cam târziu şi totul era închis aşa că am dat o tură prin centru şi am plecat mai departe.
Am continuat de-a lungul coastei, am trecut de Kalix, şi între Kalix şi Haparanda am oprit la un camping în Sangis. Foarte mulţi ţânţari la campingul ăsta şi de altfel în toată zona de nord. Noroc că am fost avertizaţi în privinţa asta şi cu toate că îmi era cam greu să cred că în nord, la frig, o să avem probleme cu ţânţarii) am luat la noi spray-uri şi beţe parfumate împotriva ţânţarilor.
Iar explicaţia abundenţei ţânţarilor este umiditatea foarte ridicată, mai ales seara. Şi nici nu e prea frig; să nu vă imaginaţi că în nordul Suediei sunt 0 grade vara, nu, e cam cum e la noi primăvara, adica vreo 15-20 de grade.
Era să uit de galeria de poze….
super misto pozele 🙂